Gradinita

E o perioada frumoasa. 3 ani in care incepi sa interactionezi cu adevarat cu straini. Eventual, daca ajungi pe la 25-30 ani sa ramai cu cel putin un prieten din acea perioada. Intotdeauna se gaseste o zi in care sa mai dai de cineva pierdut in urma cu cativa ani buni. Daca nu chiar zeci.

Am atatea amintiri...Azi am mai intalnit pe cineva. Imi e asa drag sa povestesc atatea. Nu-mi trecea prin minte ca inca am memoria plina cu acele vremuri.

Cu toate ca am putine emotii ca scriu despre acea perioada de acum 20 de ani, nu vreau sa mai scriu. Va ramane acolo unde trebuie. Nu aici. Aici e doar ....vorba acestei fete..de care inca nu-mi aduc aminte, ''o foaie de ceapa''. Adica nimic.

Mi-am adus aminte

Mi-am adus aminte de ceva. Mi-am adus aminte de ce am acest blog. Mi-am adus aminte, n-am nevoie de el ca sa ma simt bine. Dar iubesc acest blog. Cu bune , cu rele. De atatia ani. Nu mai am acea inspiratie, dar mereu voi scrie atunci cand am chef.

Titlul a venit mai greu.

C-lung Moldovenesc. Ora 00:30

Urasc cand scriu pe acest blog. Ma simt ca un pirat care zilnic scrie ce a furat sau locul in care a baut. Ce sa-i faci, uneori ideile vin greu. Ma simt pustiit de idei. Tare mi-as fi dorit sa fiu acum cu C., dar timpul nu-mi permite. Candva, C., vei citi aceste randuri...vei sti ca in seara aceasta am fost tare suparat pe tine. Dar probabil ca atunci cand vei citi aceste randuri poate va fi prea tarziu. Te voi iubi mereu.

Nu, nu e nimic de rau, doar niste ganduri imi strica somnul. Azi am aflat multe lucruri de la tata despre trecut. M-au miscat. Sunt acele lucuri care , destul de des, incep sa-ti strice sirurile continue de cunostinte pe care ti le-au povestiti parintii in legatura cu trecutul. Odata cu timpul afli din ce in ce mai multe chestii. Nu vreau sa detaliez. E de ajuns ca am specificat. Oricum, e tarziu.

Dar cine stie pentru ce?

00:38

Am uitat de blog

Am un prieten, F. care m-a facut sa realizez..azi( chiar daca a mai facut-o pana acum ) ca am fost si eu intr-o neputinta totala. Acum mult timp. Realizez ca, desi uneori nu vreau, incep sa observ ca unii traiesc deceptiile mele. E dureros. Desi e urat ce a facut el, regret enorm ca il inteleg. Stiu cum e, am trecut si eu fix prin aceleasi etape. Noroc cu C. O iubesc din tot sufletul. Sper ca nu faca ce a facut A. ca nu stiu daca mai rezist iar la o asa deceptie.

Nu am mai avut timp, si nici chef sa scriu. Acum, nevoia de a scrie s-a transformat in dorinta de a vorbi cu ea. Intamplator m-am gandit sa scriu, nu e ca si cum s-a produs o perturbatie ( ca tot invat despre ele, hahaha! ).

Sunt curios uneori: Ce e bine sa alegi? Sa ai o cariera sau sa fii alaturi de cel drag? Inca nu ma pot decide.. imi e teama ca orice as alege ar strica complet totul. Daca as alege cu sufletul, as ramane, daca as alege cu mintea, as pleca. Cu sau fara compromisuri, totul e compromis deja. Sper ca intr-o dimineata sa ma loveasca o idee banala, si sa aleg ceva. Acea dimineata va schimba totul. Ma doare ca au trecut anii, am atatea probleme. Si cand te gandesti cat de mult imi doream la fiecare Craciun sa devin adult...( ca si cadou ).

Inchei cu o melodie : Feel - Robbie Williams.

Ura

Am descoperit in seara asta ca port ura . Ura pentru acei oameni falsi si pupincuristi.

Persoana despre care am citit pe F.com imi este buna prietena, dar de la o vreme n-am mai tinut legatura. Din pacate.

Am tot citit fel de fel de comentarii de genu: "pisi esti nemaipomenita", "esti divina", "te idolatriazez", '' baby.s pwettyyy ... ^^'''. Ok, ok, dar ajunge. Pana unde, oare, merge aceasta atitudine? Efectiv m-am scarbit.

Sigur, aceste lucruri sunt lasate special la vedere.

Azi, faceti-va ca nu ma stiti.

Nu mai am imaginatia de altadata, nu mai stiu sa scriu. M-am maturizat. Poate ca nu par.

Voi cauta o zi in care sa-mi inchid telefonul. O singura zi. Cine are acest curaj? Practic e extrem de dificil. Acum 10 ani nu era asa. Multi oameni se gandeam daca telefonul e o optiune pentru prezent. Azi e o necesitate. Una atat de dura si parsiva. Eu unul m-am saturat de telefon. De vocile din spatele lui, de mesajele primite, de tastat, de facut poze, de pus alarma. Sincer, in acest moment, doar vocea lui C. mi-as dori sa o aud. Atat.

Sunt pe canapeaua din camera mea, gandindu-ma la ceva de scris. M-am intristat putin azi, dar mi-a trecut. Stiu ca ma iubeste. Stiu ca e langa mine.

Voi incepe o lista limitata de fraze ce-mi vin in minte spontan: In curand ninge. Luni trec pe la C. sa-i duc cadoul. Oare mi-a luat si ea ceva? Sunt sigur ca nu. Si asa va ramane pana luni. Pana la proba contrarie. Insomnia domneste in camera mea. Vreau sa ies afara. Dar ploua. Vreau la Vama Veche. O shaorma cu 4 lei. Un somn bun pe baldachin, alaturi de K. , o vodka si un suc la cutie. Chiar daca mi-au furat tot ce am avut prin buzunare, tot voi reveni in Vama. As juca toata ziua volei cu acei tipi din Satu Mare si Baia Mare. Mereu as merge in Vama fara cazare, as sta toata ziua pe plaja, iar dupa 3 zile sa fiu ars. Omul marii. Omul plajei. Imi e dor de acele momente cand mergeam descult prin statiune, cand am ramas pe plaja cu bagajele, asteptand niste prieteni. Cum am dormit intr-o masina, cum am baut in Expirat la etaj, cantand de ziua mea. Mai vreau astfel de momente. Saritul in cap, in valuri, fara pic de crema de plaja, ca apoi seara sa incheiem cu cel mai tare dans din Vama: alaturi de 10 oameni pe care i-am intalnit acolo. Cea mai tare seara. Am tinut legatura cu ei, spre surprinderea mea, desi nu erau oameni normali. Ma refer la fatul ca ei invatau in Australia, Japonia, Anglia, Franta si America. A fost de neuitat.

In ziua in care voi renunta la telefon... sau chiar si maine, va fi doar a mea. Vreau sa va faceti ca nu ma stiti.

Reflectii de toamna.

Am simtit, dupa mult timp, sa scriu. Dupa cum se vede, sunt un pic trist.

Desi am ajuns la aproape 3 luni de cand sunt cu C. , lucrurile ( din punctul meu de vedere ) nu sunt chiar ok. Sunt gelos. Chiar foarte tare. Si nu pot sa ma stapanesc, desi incerc. Ma dor multe lucruri, desi am ajuns sa o iubesc. Si ea ma iubeste, in viziunea ei totul e ok. Pentru mine, fiecare detaliu conteaza. Atat de mult incat orice lucru , oricat de mic ar fi, ma doare.

Vreau sa fie doar a mea. Si nu vreau sa o bat atata la cap cu acest aspect. Stiu ca nu ar trebui sa imi fac atatea griji, dar pur si simplu ma sufoc uneori.

Vreau o iarna placuta, linistita si cu surprize placute.