Ce viata dezordonata am...

...incat imi e greu sa ma uit peste toate problemele mele, imi e greu sa ma intorc si sa vad ce navaleste peste mine. Dar de aceea am ales acest loc ca sa ma descarc si asta fac. Am nevoie de sprijin..si stiu ca nimeni nu ma poate intelege. Asta, de fapt, cred eu..

Facultatea este un esec pentru mine, nu m-am sinchisit mai deloc. Viata persoanala e un haos...mare haos, ma doare inima cand ma gandesc. Partea financiara se lupta intre 1 leu si 10 lei ... iar tot ce pot face e sa pun laolalta eu cu K si sa luam ceva de mancare , in masina. Azi a fost o zi oribila, ca toate celalalte miercuri. A inceput prost( nu m-am dus la ore ) si s-a terminat si mai prost ( cu partea sufleteasca )... vreau vara, vara sunt altfel, sunt mai nepasator. Urasc iarna si toamna, ma consum asa de mult si inutil..

Viata mea e un dezastru.

Si, fiindca am inspiratie...

URASC MIERCUREA!!!!!!

Cel mai de pret lucru...

...este linistea. De orice fel. Am un bazar de sentimente: sunt trist ca mai trece o zi fara sa fac mare lucru, trist ca vine miercuri, trist ca sunt racit, ca trebuie sa dorm, ca e frig afara, ca nu pot pleca din oras, ca nu e vacanta, ca nu e weekend, ca nu am bani, ca nu prea mai am benzina, ca imi blocheaza o data la 2 zile cineva poarta si nu mai pot iesi cu masina, ca trebuie sa invat, ca nu mai e vara, ca trebuie sa merg la Poli( odios )... etc etc etc. Sunt insa fericit ca sunt iubit, ca pot iubi, ca pot darui aceasta iubire, ca stau in pat la caldura, ca am masina,.... ca am fost la concert iris si am vazut o atmosfera fantastica... Hmm... cam atat..

Deodata ma opresc din alte simtiri. Imi e foame. Trebuie sa mananc ceva, dar imi e extrem de lene sa cobor din pat. Iar nu am somn, e, cred, a 45-a seara in care o sa ma culc dupa ora 00:00... vreau sa mai pictez ceva dar nu am timp.. urasc miercurea.. am nevoie de inspiratie.. vine frigul, greva la metrou. halal lume, halal popor, halal zile si viata. Urasc miercurea.

Sunt curios unde voi fii de revelion, nimeni nu are nicio idee..nimeni nu vorbeste nimic despre asta, dar toti vrem sa il faca cineva si toti ne gandim... Vrem munte, dar nimeni nu are timp sa stea 6 zile departe de tot ce inseamna griji si Bucuresti. vrem mare, dar e prea departe, nimeni nu are de aruncat bani pe fereastra. Ce mai ramane? Un mic apartament in care toti betivii sa poata vomita peste tot si in care sa ne adunam peste 30 de persoane, la fel ca acum 2 ani. Sau un club.. dar prefer acasa in aceste conditii. Petarde, artificii , totul de acasa.

Urasc miercurea.

Viitorul? Suna bine dar nu prea.

Doare..

In spatele unui ras copios, in spatele unor zambete aruncate degeaba, in spatele unor aparente pozitive, se afla ceva rupt in mii de bucati... astfel ca aceste bucatele ma inteapa si ma fac sa plang de durere.. cand am cate o ora , 2 , 10 , 1000 libere , ma inchid in camera si plang. Plang pana ma ustura ochii.Pana ma doare capul. Nu este ceva care sa ... elibereze. Tocmai, cu cat mai mult cu atat mai rau..

Ce-mi trece acum prin minte? Partialul de maine, nu vreau sa merg, n-am ce cauta, presimt ca o sa iau locul cuiva care chiar stie ceva doar ca s-a trezit prea tarziu.Nu e normal, dar n-am ce sa fac. Am un sentiment de vinovatie.

Ce-mi trece mereu prin cap, chiar si cand ma gandesc la altceva? La pinguinul meu ratacitor.. care a plecat sa-si faca singur drumul, insa nu stie cata nevoie are de protectie.. de ajutor. Nu stie, e un pinguin micut, care abia a invatat sa dea din aripi si sa cante( nu prea are voce, dar si-o drege zilnic), si stie chiar sa si spuna ce vrea. Chiar daca nu e bine.. E bine sa las pinguinul sa decida singur ce vrea, chiar daca e asa dur si asa sfasietor sa il privesc de la asa o mare distanta , sufleteasca desigur. Candva am ales si eu acest drum, si am regretat. Mi-am facut o idee si a fost si e de ajuns. Astept doar sa vina acum acasa. Plangand.

Ma amagesc singur. Dar ce pot altceva sa fac. Sa ma plang. Si o fac. Sa plang. Si o fac. Desi as putea da in penibil, sau...ar fi penibil sa amintesc de melodia lui Connect-R, "Nu-ti pierde dragostea" care spune: Poate sa iasa foc si soarele sa arda/ Dragostea nu poate sa dispara/Da da/ E acolo undeva. Acel undeva ma intriga si ma face sa am sperante. Nu poate sa dispara, efectiv.

Te astept cu bratele deschise mereu! Te iubesc

Urmeaza-ti visul

Urmeaza-ti visul. Ca este vorba despre... orice fel de sport, de la oina, sarituri cu barna pana la fotbal, de la x domeniu, la y domeniu. Orice vi s-ar zice, ca nu e bine, ca nu merita, ca nu se castiga din asta, ca e pierdere de vreme, ca trebuie sa urmezi x meserie.. nu tineti cont, urmeaza-ti visul.

Eu vreau sa devin pilot de raliuri...si sa reusesc sa imi construiesc singur o masina.. de la 0, cu cunostintele din facultate. Si nu numai. Vreau sa fiu cel mai bun... Insa ..ai mei nu vor asta.. insa nu ma iau eu dupa ei.

Gata, s-a terminat..

...cu mine..cu Cosmin.. acum nu mai exista. M-am pierdut pentru totdeauna. Oricat de mult voi mai rade sau voi semana cu acel Cosmin, sunt doar aparente. Sufletul s-a dus pentru totdeauna. Azi, 17 octombrie, ora 2:02 a.m. , chiar in camera mea. M-au coplesit toate...deodata, incat s-a dus tot. Motivele? n! , unde n= 1000. E ultima oara cand va mai scrie acel Cosmin. Ultima! De azi inainte va exista doar ..eu. ORICATE bucurii vor mai exista..oricate ..orice, orice pozitiv, gata. S-a dus totul. Pentru Mine, nu mai exist. Persoanele pe care le credeam aproape, sunt la mii de km distanta de mine, altii pe care nu-i credeam aproape, au fost aproape. Ce mai conteaza? .. Azi s-a dus totul. Tot tot tot, si as putea continua la nesfarsit. Renunt la afaceri, la net, la tot. Renunt la 20 de ani si ceva.. renunt la amintiri, la tot. De azi inainte, un alt Cosmin ia nastere.. insa din motive dure... urate. Adio.

17.10.2009 , 2:02 a.m.

Cu...drag, Cosmin.

Nu am chef azi..

..nu am chef de nimic.. Asta imi aduce aminte de Vama..de mare, de vara, de vara mea. A fost superba. Acum? Acum stau in pat, e ger afara, chiar daca e soare, e cam frig prin casa, iar eu stau sub patura si scriu. Am descoperit ceva..urat. Urat pentru mine, pentru altii e gelozie prosteasca, iar pentru altii lasitate. Lasitatea de a se impune sau lasitatea de a renunta la ceva pentru a avea ceva. Cica liniste. Nu, asa am facut si eu candva..si a fost rau.. dar fiecare isi face viata cum poate.

Azi trebuie sa merg la cursuri...zzzZZZzzzZZZ..dar nu am ce sa fac. Luni imi vine si masinuta si voi pleca departe cu ea ori de cate ori am ocazia. E si ziua bunicamii si ii voi lua un mic cadou..