Da! Un meci adevarat.
Un meci adevarat doar de partea noastra. Sava a facut tot show-ul. De la primele minute si pana la final. Mici sclipiri ale gazdelor, prea putine cat sa produca vreo schimbare remarcabila pe foaia de scor. Am crezut totusi, la inceput, ca va fi un meci cu doua parti, cu 2 adversari. Insa singura parte am fost noi, iar singurii adversari...tot noi. Una peste alta, din acel derby de care ziceam, clasic intre aceste licee, s-a transformat intr-un meci normal de grupa, o rutina de peste 50 de puncte pe meci. Ne bucuram pentru aceasta performanta, si sa vedem ce va urma luni, cand avem semifinala. Speram sa ne continuam recitalul de peste 50 de puncte/meci.
Adversar in semifinala? Neculce: liceu cu traditie in baschet, din nou un derby al sectorului 1, al Bucurestiului. Insa, cine se poate pune cu M. Daian, cu contraatacurile noastre si cu un conducator ca M. Zamfirescu?
sâmbătă, 8 decembrie 2007
vineri, 7 decembrie 2007
Ce meci va fi sambata!
Maine. Sambata 8. ora 9.30 !
Cred ca orice jucator din echipele de baschet din Caragiale si Sava si-ar dori maine sa fie titulari in meciul cel mai important poate din aceasta cupa. Poate chiar mai important decat finala in sine. Pentru multi, acest meci e un meci de mari orgolii. Pentru unii dintre noi e o sansa, o unica sansa sa prinda acest derby al liceelor la baschet. Pentru mine e o onoare, o dorinta imensa de a juca impotriva lor. Nu numai faptul ca nivelul de joc ti se ridica, dar si adrenalina este intr-o continua crestere. Tot ce doresti este sa te afirmi.. sa sti ca poti face mult mai mult decat sa fi figurant pe teren, trimitand niste pase penibile, pierzand mingea in momente critice sau chiar dand un airball( spre amuzamentul dureros al spectatorilor). Astfel de meciuri te fac sa uiti de tot. Chiar si de propriile tale neputinte. Te transforma efectiv. Iti dau aripi. Chiar daca, pentru unii e doar un meci, pentru mine nu e. E mai mult decat atat. E un test. Un test de maturitate, un test in care iti masori puterile cu adversari de calibru. Numai asa putem evolua. Imi doresc sa vina lumea. Nu multi sunt cei care au vazut celebrele meciuri( el classico) intre Sava si Caragiale. Sunt printre cele mai frumoase. Pentru ca se joaca. Pentru ca doar atunci poti trai cu adevarat orice faza, orice minge, orice secunda, chiar daca uiti notiunea timpului si te trezesti pe banca pentru ca arbitrul a fluierat pauza. Ciudat.. dar cand dorinta si ambitia intra in joc, refuzi sa iti desprinzi mintea de la minge. De la minge si de la fuga. De la viata.
Ma bucur ca voi trai acest meci. Ma bucur ca voi putea schimba ceva. Ma bucur sa stiu ca fac parte din aceasta echipa, care poate castiga TOT anul acesta. Ma bucur ca sunt savist. Ma bucur pentru ca suntem o echipa. Atat pe teren, cat si in afara lui. Doamne ajuta maine.
Cred ca orice jucator din echipele de baschet din Caragiale si Sava si-ar dori maine sa fie titulari in meciul cel mai important poate din aceasta cupa. Poate chiar mai important decat finala in sine. Pentru multi, acest meci e un meci de mari orgolii. Pentru unii dintre noi e o sansa, o unica sansa sa prinda acest derby al liceelor la baschet. Pentru mine e o onoare, o dorinta imensa de a juca impotriva lor. Nu numai faptul ca nivelul de joc ti se ridica, dar si adrenalina este intr-o continua crestere. Tot ce doresti este sa te afirmi.. sa sti ca poti face mult mai mult decat sa fi figurant pe teren, trimitand niste pase penibile, pierzand mingea in momente critice sau chiar dand un airball( spre amuzamentul dureros al spectatorilor). Astfel de meciuri te fac sa uiti de tot. Chiar si de propriile tale neputinte. Te transforma efectiv. Iti dau aripi. Chiar daca, pentru unii e doar un meci, pentru mine nu e. E mai mult decat atat. E un test. Un test de maturitate, un test in care iti masori puterile cu adversari de calibru. Numai asa putem evolua. Imi doresc sa vina lumea. Nu multi sunt cei care au vazut celebrele meciuri( el classico) intre Sava si Caragiale. Sunt printre cele mai frumoase. Pentru ca se joaca. Pentru ca doar atunci poti trai cu adevarat orice faza, orice minge, orice secunda, chiar daca uiti notiunea timpului si te trezesti pe banca pentru ca arbitrul a fluierat pauza. Ciudat.. dar cand dorinta si ambitia intra in joc, refuzi sa iti desprinzi mintea de la minge. De la minge si de la fuga. De la viata.
Ma bucur ca voi trai acest meci. Ma bucur ca voi putea schimba ceva. Ma bucur sa stiu ca fac parte din aceasta echipa, care poate castiga TOT anul acesta. Ma bucur ca sunt savist. Ma bucur pentru ca suntem o echipa. Atat pe teren, cat si in afara lui. Doamne ajuta maine.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
