Pentru mine, Sala Palatului este un loc special. Acolo am copilarit si de acolo au pornit toate. Este un "prieten" care nu aude, nu vede, doar inmagazineaza trairile. Cam asta ar fii in mare despre acest loc. In acelasi timp, este un punct de intalnire pentru taximetristi, un loc pentru cupluri de rokeri romantici, pentru bikeri, pentru taranii care mananca seminte si lasa mizerie, pentru posesorii de caini.
Azi a fost liniste. Doar taximetristii, in numar de 10, stateau si comentau despre nu stiu ce meciuri de fotbal. Mi-am bagat castile in urechi si am ascultat ceva muzica, nebagandu-i in seama. Frumos cer, frumoasa atmosfera. Pacat doar de cum ma simteam.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Tu ai Sala Palatului, eu am TNB. Fiecare cu locul sau... tu evadezi intr-un parc cu castile in urechi, eu intr-o sala de teatru...
Trimiteţi un comentariu