In sfarsit plec. Departe. In sfarsit, cum mi-am dorit. Eram atat de aproape sa abandonez totul, insa inima nu m-a lasat. Mai am o ora si plec. Plec doar pentru cateva zile, dar stiu ca acolo ma voi elibera. Acolo ma simt bine, ma simt eu...Voi fii acolo ca sa intampin rasaritul la el acasa. Chiar in fata usii lui.
Vom sta la gazda, nimic aranjat. Drumul va fii lung, insa merita, doar merg cu U. Distractie, glume etc.
Vremea e buna, s-a zis la stiri. Nu prea am cuvinte, astept doar sa plec.Nu sunt cuvinte acum, vor fii cand ma voi intoarce. Voi scrie atunci mai multe.
:)
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Viata e un cerc neintrerupt de plecari si reveniri. Intotdeauna vor fi locuri si situatii din care vom dori sa plecam si intotdeauna va exista macar un loc de unde nu ne-am lasa dusi niciodata. Intotdeauna va exista un'acasa', un loc unde tu esti tu si numai tu existi. Eu as vrea sa plec la mare caci marea e casa mea, dar anul asta, fara el, nici marea n-are sens...:(
Trimiteţi un comentariu