*Amintiri. 1 mai.

Ciudat, aproape a trecut 1 an de la prima postare ..

Vine iar 1 mai...dar de data asta mergEM la mare. Politehnica ma omoara.. nu suport unii oameni..nu suport starea de spirit pe care o au profii. Nu imi plac materiile, cam toate. Astept anul 2..unde chiar e frumos.. nu mai imi place sa scriu..prefer uneori doar sa privesc. Sa citesc si sa privesc. Imi place natura asta verde..ador culoarea aia cruda. In curand ma mut. De aproape 5 luni stau si ma intreb daca e bine ce fac .. pana la urma e vorba de a renunta la 20 de ani..cu tot ce inseamna ei. Cu locurile de joaca, de intalnire a nebunilor, de locurile unde jucam fotbal , prin Cismigiu si ne fugareau gardienii( ba chiar ne-au prins o data). Cismigiul ne-a fost casa, loc de intalnire..amintiri. Tin minte primele rani la genunchi, primele batai, primele rasete, primii prieteni. Tin minte atat de clar, dupa mai bine de 10 ani... cum 2 copii au cazut din corcodus si unul a cazut peste celalalt, omorandu-l. Nu am putut dormi...foarte mult timp, eram acolo , in fata lui. Auzeam fiecare cuvant, vedeam fiecare miscare.
Imi aduc aminte prima oara cand mi-am spart capul. Am aruncat cu un fel de receptor de la un telefon stricat..a ramas in copac..si am plecat.In acel moment a cazut chiar in cap...
N-o sa uit cum dadeam la corcoduse, eu , V. si V. Erau rosii, coapte.. meritau orice efort.

Iernile in cismigiu erau cele mai tari. Puteai cobori in lac, jucai fotbal..apoi te jucai cu zapada. La Sala Palatului, langa biserica, era o partie creata de noi , in sensul ca am rupt gardurile si am taiat cativa boscheti ce ne stateau in cale. N-o sa uit vreodata "la platani", locul unde ne intalneam cu rolele si jucam leapsa. Era o tipa de care imi placea in cls a 2a.. dar... mi-a fost frica sa ma duc la ea. Iar cand ea a venit la mine, nu am stiut ce sa ii zic. Laura o chema..parca.

Tin minte meciul Croatia-Romania..nu mai stiu anul, dar stiu ca romanii batusera Anglia si se vopsisera blonzi. Eram cu V. , C., A. si multi altii si fugeam dintr-o parte in alta.. era totul palpitant. Apoi venea faza cu o familie de babe... a caror geam dadea in parc. In acea casa traiau baba rocarita( avea o motocicleta si pleca cu cainele pe ea), baba chinezoaica( era o chinezoaica ) si baba normala( o baba simpla ). Geamul lor mereu era plin de rahat de caine, de oua...rosii..etc. Acolo mereu jucam de-a fate-ascunselea si tin minte si acum cum de la etajul 2 a aruncat o alta baba cu apa peste V. Ce-am mai ras atunci..


Sunt foarte multe de spus.. dar vreau sa ma culc. O sa mai scriu, poate, despre acest subiect: Amintiri. Pana una alta, vine vacanta de 3 zile, vine marea.. fel de fel de nebunii.


*Mereu uitam de amintiri , de cei care am fost , si de drumul pe care l-am parcurs pentru a ajunge cine suntem azi. Dar doar cand exista momente cruciale...sau doar momente importante, cand facem schimbari, ajungem sa ne aducem aminte de aceste momente.