...pe langa ea. Nu stiu cum de am rezistat 3 ore sa dansez langa ea fara sa discutam, fara sa ne aruncam priviri sau sa ...dansam. Nu am suportat. Pe la 2 am plecat nervos, trist, dezamagit, obosit, nefiind familiar cu clubul in care merg cel mai des. Mi-am dat seama ca este inutil sa mai fac ceva, sa mai insist sau sa mai incerc sa repar. Totul s-a dus, contrar vointei mele. Imi e dor de vara, in care nu ma simteam asa. Sunt inca un copil care sufera la fiecare actiune a ei , la fiecare zambet, la fiecare privire, la fiecare miscare, la fiecare gesticulatie sau la fiecare vorba. M-au durut secundele, minutele si orele. N-am stiut ce sa fac. Am ales calea cea mai usoara, chiar daca nu exista nicio cale usoara: am plecat. Doar asa puteam sa inchiei sufocarea care ma cuprindea. Am mai vazut in club si cateva amice, care erau cuplate. M-am bucurat pentru ele, pentru ca erau fericite. Eu nu eram, dar ei nu ii pasa. Vin vremuri grele. Oare le pot face fata? In clipa de fata nu. Am nevoie de ceva nou, care sa ma faca si pe mine fercit. In conditiile de fata nu prea exista, dar mi-as dori o persoana langa mine sa ii ofer din dragostea mea. NU cred ca voi mai iubi curand.
Poate niciodata.
Sunt un strain intr-o lume care nu e a mea, in care parca nici nu am existat. Totul se sfarama in cateva secunde,minute, ore, zile, fara ca tu sa le poti opri.
A cui e vina?
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu