miercuri, 3 martie 2010

Un lucru tare.

Inainte de a ma culca, mi-am testat putin abilitatile de a scrie fara sa ma uit la tastatura, cu lumina stinsa. Ma uitam cum , pe un fond alb, curgeau siruri de caractere. Rar greseli. Scriam din inertie, fara sa gandesc. Mi s-a parut interesant ce scriam...fara sa am o idee clara. Pur si simplu mainile mele gandeau. Redau totul in forma naturala :

"uita-te afara. ninge. e frumos. si foarte insorit . Chiar trebuie sa iesim afara intr-o zi. E soare. E chiar foarte frumos. nu trebuie sa vina ploaia ca sa stam in casa. Putem sta si in miezul noptii cand vara nu e absolut nimic de facut. Scriu fara sa gandesc , e doar o incercare .Imi vine in minte chiar ce s-a intamplat azi dimineata fara ca eu sa fac ceva. Nu ma pricep la gatit dar stiu ca intr-o zi ma voi pricepe. Am ajuns azi departe de ceea ce credeam cand m-am trezit in masina. Chiar e ok sa ne gadim la noi? Nu realizam ce suntem pana nu ajungem la greutati . Ajungem sa fim ceea ce nu gasim la altii. Azi a plouat , dar nu afara ci acolo unde ma asteptam. Nu stiu ce va fi maine, dar cu siguranta va fi ceva notabil. Simt. Undeva am ajuns sa fiu fara ca eu sa vreau sau sa cer. Cerand am simtit cum ploaia imi atinge nervii si am tipat. Am tipat cerand sa se opreasca. Ce? Nu stiam ce, dar simteam o intepatura. Provenea de la ploaie. Ploaia m-a facut sa imi doresc ziua de ieri si sa revin cu picioarele pe pamant. Nu sunt om, supraom sau subom. Sunt doar Cosmin, un tanar entuziast , fericit ca are masina. Are unde asculta muzica si canta , are unde simti adrenlina fara ca cineva sa il perturbe. Nu sunt nici vecini, nici copii si nici adulti. E doar el , volanul si CD-playerul. Nu sunt om care sa schimbe timpul si nici un om care sa aduca ce s-a pierdut. Vreau viata mea acasa, undeva unde pot avea grija de ea. Dar a plecat , fara a ma intreba daca maine mai am nevoie de ea. S-a dus. Si cu ea, s-au dus si cele mai frumoase amintiri. Dar maine e o noua zi. Sunt optimist ."

Ciudat sau nu, asta mi-a venit sa scriu. Mi-am dat seama ca e pacat sa nu ramana undeva scris.

M-am culcat.

P.S. : E singurul post care imi place cu adevarat. Totul a venit natural.

0 comentarii: