...cam asta e concluzia pe care am tras-o , din proprie initiativa, in aceasta seara. Dupa mini-experienta traita recent am invatat cateva chestii, si anume, faptul ca e inutil sa iti faci iluzii, sa pui sentimente si sa iti pese, faptul ca orice ai face bine nu e vazut decat ca fiind un mod de a fi ipocrit, dar si ca in viata mereu esti pe cont propriu. Chiar daca ai prieteni, iubita si familie, nimeni nu poate decide pentru tine, nimeni nu poate sa-ti faca pe plac, sa iti opreasca abundenta de sentimente ( ca sunt pozitive ori negative nu conteaza ), sa vina in ajutor cu un umar pe care sa plangi si sa te descarci. Poti doar sa-ti atribui niste atitudini si idei de la altii. Mereu incerc sa invat de la fiecare un mod de a te descurca si de a fi fericit. E greu. Azi nu prea mai exista idei originale. Cunosc persoane care ajung intr-un parc, prind o frunza si i-o ofera iubitei/iubitului.
Zilele trecute cand am plecat din Slatina, de la V. , m-am gandit ca s-a creat o prietenie frumoasa. Dar la fel ca si celelalte lucruri, nu poate tine la infinit. E pacat... Sunt realist. Sper doar ca prietenia cu K si T sa fie pana la adanci batraneti.
Intotdeauna am fost un om optimist si am incercat pe cat se poate sa ajut la momentul oportun . Cu toate ca inca sunt optimist, am momentele mele de pesimism in care ajung sa scriu... 90% din ideea blogului meu e sa ma descarc si sa fiu pesimist. Azi am simtit nevoia sa scriu pentru ca toate lucrurile incep iar sa mearga prost pentru mine. Mi-as dori sa plang, dar nu mai stiu cum.. Relatia mea cu A.I. am crezut ca nu se va mai termina niciodata, dar iata-ma dupa mult timp de la despartire ca ... inca traiesc..si au aparut sperantele de bine, de o alta relatie cu alta fata , A. Insa sperantele s-au dus la fel de repede cum au venit.. Eu am ramas cu iluziile, ea cu bucuria zilei urmatoare.
Asa se face ca niciun lucru, oricat de stabil ar parea nu poate tine prea mult...
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu