Voi cauta o zi in care sa-mi inchid telefonul. O singura zi. Cine are acest curaj? Practic e extrem de dificil. Acum 10 ani nu era asa. Multi oameni se gandeam daca telefonul e o optiune pentru prezent. Azi e o necesitate. Una atat de dura si parsiva. Eu unul m-am saturat de telefon. De vocile din spatele lui, de mesajele primite, de tastat, de facut poze, de pus alarma. Sincer, in acest moment, doar vocea lui C. mi-as dori sa o aud. Atat.
Sunt pe canapeaua din camera mea, gandindu-ma la ceva de scris. M-am intristat putin azi, dar mi-a trecut. Stiu ca ma iubeste. Stiu ca e langa mine.
Voi incepe o lista limitata de fraze ce-mi vin in minte spontan: In curand ninge. Luni trec pe la C. sa-i duc cadoul. Oare mi-a luat si ea ceva? Sunt sigur ca nu. Si asa va ramane pana luni. Pana la proba contrarie. Insomnia domneste in camera mea. Vreau sa ies afara. Dar ploua. Vreau la Vama Veche. O shaorma cu 4 lei. Un somn bun pe baldachin, alaturi de K. , o vodka si un suc la cutie. Chiar daca mi-au furat tot ce am avut prin buzunare, tot voi reveni in Vama. As juca toata ziua volei cu acei tipi din Satu Mare si Baia Mare. Mereu as merge in Vama fara cazare, as sta toata ziua pe plaja, iar dupa 3 zile sa fiu ars. Omul marii. Omul plajei. Imi e dor de acele momente cand mergeam descult prin statiune, cand am ramas pe plaja cu bagajele, asteptand niste prieteni. Cum am dormit intr-o masina, cum am baut in Expirat la etaj, cantand de ziua mea. Mai vreau astfel de momente. Saritul in cap, in valuri, fara pic de crema de plaja, ca apoi seara sa incheiem cu cel mai tare dans din Vama: alaturi de 10 oameni pe care i-am intalnit acolo. Cea mai tare seara. Am tinut legatura cu ei, spre surprinderea mea, desi nu erau oameni normali. Ma refer la fatul ca ei invatau in Australia, Japonia, Anglia, Franta si America. A fost de neuitat.
In ziua in care voi renunta la telefon... sau chiar si maine, va fi doar a mea. Vreau sa va faceti ca nu ma stiti.
